Pamukkale, ceea ce în limba turcă înseamnă “castel de bumbac”, este un sit natural aflat in sud-vestul Asiei mici, situat în regiunea Mării Egee, în valea râului Menderes la 20 km de orasul Denizli.
Se poate observa din departare si are 2700 m lungime şi 160 m latime.
Mişcărilor tectonice din aceasta zona, nu au provocat doar cutremure, au dat naştere si la numeroase izvoare termale cu temperatura de peste 35°C, care au depus de-a lungul secolelor sedimente de calcar alb.
Apa care curge din aceste izvoare, are in compunere substante minerale de calciu.
Apa conţine cantităţi mari de carbonat de hidrogen şi de calciu, ceea ce face ca ploile sa fie bogate în carbonat de calciu.
Aceste fenomene atmosferice lăsa straturi groase albe de calcar şi formeaza travertine de-a lungul pantei muntelui, făcând zona ca o fortareata de bumbac sau ’’piscine circulare’’ de ”gheaţă”.
  

Pamukkale este o atractie turistica majora, pentru turiştii care călătoresc pe coasta de vest a Asiei si impreuna cu ruinele vechiului oras antic Hierapolis, se afla din anul 1988 sub patrimoniul mondial al UNESCO.

Există foarte puţine locuri în lume de acest fel : Mammoth Hot Springs din Statele Unite ale Americii şi Huanglong din provincia Sichuan din China.
Din păcate, Pamukkale a fost ’’abuzat’’ în secolul al XX-lea, s-au construit hoteluri in apropierea formatiunilor calcaroase si aproape de vechiul oras Hierapolis, distrugand o parte din ruinele vechiului oras.
  
Apa termala (fierbinte) a fost canalizata în scopul de a umple bazinele artificiale în hoteluri.
A fost, de asemenea, construit un platou si drumuri de acces, pentru a permite vizitatorilor să ajungă la partea superioară a teraselor de calcar cu bicicleta , motocicleta sau pe jos.
A fost o perioada cand s-a permis accesul imbaierii in interiorul bazinelor, ceea ce a contribuit rapid la deteriorarea depunerilor de calcar.
Ca urmare a acestor distrugeri UNESCO a intervenit prin punerea în aplicare a unui plan de refacere a bazinelor de calcar : unele hoteluri au fost demolate, au interzis accesul cu mijloace de transport, accesul acum de catre turisti facandu-se cu picioarele goale si au INTERZIS SCALDATUL.
Un şanţ mic a fost săpat de-a lungul marginii, în scopul de a recupera apa şi pentru a preveni răspândirea ei. Părţile albite au culoarea maro din cauza luminii directe a soarelui.
S-a pus in aplicare un sistem de oprire a apei, pentru câteva ore pe zi. Din acest motiv, multe piscine sunt goale. În plus, situl natural este in permanenta monitorizat de către personalul care împiedică vizitatorii sa intre in bazine.
În fiecare an, lângă ruinele anticului oras Hierapolis are loc un festival internaţional de muzică. Cascadadele pietrificate de la Pamukkale atrag o mulţime de turisti si pelerini în fiecare an, care vin să se scalde în apele sale curative si in piscina amenajata in vechiul templu al CLEOPATREI.

In timpurile vechi, Marmaris era cunoscut sub numele de Physkos.
Numele Marmaris vine din zilele in care Soliman Magnificul, atacand Rodosul, si-a exprimat mania cand a vazut starea Fortaretei din Marmaris si sub impulsul momentului, a exclamat : Mimari as ( spanzurati arhitectul ).
  
Istoria orasului Marmaris incepe cu venirea carienilor in aceste tinuturi in 3400 i Hr. Faimoasa istorie a lui Herodot ne povesteste cum carienii au ajuns din insula Creta si au colonizat aici o noua regiune Mugla. Foarte multi ani, Physkos ( astazi Marmaris) a functionat ca un important oras port pentru locuitorii Cariyei, pe care l-au transformat ulterior in baza militara.
Catre 300 i.Hr., civilizatia cariana intra intr-o perioada de intuneric si orasul Marmaris trece printr-o succesiune de civilizatii : egipteana, asiriana, ioniana, doriana, persana, otomana.
Marmaris este un oras port si o destinatie turistica aflata pe coasta Mediteranei, in sud-vestul Turciei, in provincia Mugla.
Populatia numara 28.866 de locuitori, iar in sezon ajunge la numarul estimativ de 300.000-400.000 de oameni.
Sursa principala de venit a orasului este turismul. Situata intr-un frumos golf care iti taie respiratia, in locul de intalnire dintre marea Egee si marea Mediterana, statiunea Marmaris este inconjurata de o minunata padure de pini care te duce cu gandul la liniste si armonie.
Portul, aproape perfect natural si asezarea splendida inconjurata de munti cu brazi merita cu adevarat toata admiratia vizitatorului.
Portul Marmaris Netsel este unul din cele mai importante din Turcia si face legatura cu statiunea Icmeler, la 10 km de Marmaris, prin asa numitele taxiuri acvatice.
Icmeler este un oras statiune mai relaxant si mai ”domolit’ decat Marmaris, renumit pentru apele sale minerale cu proprietati terapeutice in tratarea afectiunilor digestive. Plaja statiunii se arcuieste in jurul golfului pentru o jumatate de mila, unde se pot practica sporturile acvatice obisnuite, inculsiv windsurfing-ul. Mica statiune situata intr-un decor deosebit, ofera in timpul sezonului de vara o atmosfera insufletita. Imprejurimile orasului gazduiesc padurea de pini precum si zona Dalyan, faimoasa pentru broastele testoase care traiesc acolo.

Atractii locale :
- Parcul National Gullucek, Golful Yalanci, Insula Nimara, Icmeler, Turunc, Ciftlik, Golful Hisaronu, Bozburun, Bybassos, Datka, Mugla, Kaunos, Dalaman si Dalyan.
– Festivalul de yachting ce se desfasoara in luna mai si dureaza o saptamana.
– Festivalul Marmaris in luna iunie.

Excursii :
- Kumlubuk situat in sudul Turunc-ului acolo unde albastrul marii si verdele padurii se ”ciocnesc”. Este un loc linistit de o imensa frumusete naturala, o destinatie care ofera distractie nu doar pentru frumoasele sale plaje ci si pentru imprejurimile orasului.
– Knidos aici gasim un teatru si o cladire mica rotunda , cunoscuta ca Templul Afroditei ( considerat a fi gazduit o statuie a zeitei, creata de sculptorul Praxiteles).
– Mugla se afla la aprx. 50 km de statiunea Marmaris, este un oras atragator , unic prin pastrarea mostenirii arhitecturale. Intalnim multe case turcesti vechi, caravanseraiuri, fantani si moschei pastrate pana azi. In Ilica, la nord de Lacul Koycegiz, se afla o serie de bai termale si de namol, in aer liber, ale caror temperatura a apei ce atinge 40 grade C alina durerile reumatismale si ginecologice.
– Insula Rhodos se afla la 45 minute cu vaporul de statiunea Marmaris.

In partea de sud – est a prefecturii Evros (Tracia greaca), la granita cu Turcia, raul Evros se varsa in Marea Egee, formand o delta bogata, un spatiu acvatic de importanta mondiala cu o suprafata totala de 200 km patrati.
Marea varietate a speciilor vegetale din Delta Evros compun un mozaic cu forme variate.Caracteristicile rare ale vegetatiei si faunei din regiune sant determinate de influenta spatiului acvatic datorita pozitiei geografice favorabile pe care o detine.
  
Delta Evros gazduieste o mare varietate de specii de animale, unica in spatiul european. De exemplu, pana in prezent au fost inregistrate aici un numar de 316 specii de pasari, numar deosebit de mare daca se compara cu numarul total al speciilor inregistrate in Grecia (442 specii).
Deosebit de importanta este valoarea spatiului acvatic atat din punct de vedere al migrarii cat si al iernarii multor specii din regnul pasarilor.
  
In timpul iernii zeci de mii de pasari acvatice care provin din Europa de Nord si din tarile fostei Uniuni Sovietice, ierneaza in Delta Evros.
In acest sezon pot fi admirate sute de pasari flamingo si lebede si miile de rate ce se hranesc din lacurile maritime ale Deltei, iar in amurg se deplaseaza spre coaste.De asemenea mare este si numarul pasarilor care folosesc spatial acvatic ca popas intermediar in timpul migrarii lor din Europa spre Africa si invers.
  
Printre speciile ce strabat Delta Evros, se deosebesc pelicanul alb, ibisul lucios, rata-lopatar, pelicanul dalmatian, pescarusul pitic, pescarusul negru, cea mai importanta prezenta avand-o ploierul mare, una dintre cele mai rare specii de pasari din lume.
In Delta Evros oglindirile apelor calme prind viata prin culorile si bataile de aripi ale pasarilor.

Aici, pe aceste sterpe stânci, ce au devenit palate pentru mii de asceti, au invatat monahii ortodocsi sa fie intelepti in gandire si umili in convingere.
Meteora este locul ideal pentru inaltare si cugetare, nimic altceva decat o gramada de stanci inalte si prapastioase incununate de Manastiri, Schituri si Chilii, ale caror pesteri au fost transformate in schituri ale monahismului ortodox inca din secolul al II-lea.
Ca fenomen fizic este unic in toata lumea, aproape o mie de stanci foarte inalte care de departe apar  ca o padure de piatra, rasar pe neasteptate in fata ta nascand teama si extazul inlauntrul tau. Crearea campului trikalian, dupa cum spun specialistii, este pusa pe seama asa zisei perioade tertiere care se pierde in epoca tulbure de acum 60.000.000 de ani. Apele care constituiau un lac mare au crescut mult si au condus la crearea deschiderii de la Tembi, prin care s-a varsat in Marea Egee. In felul acesta s-a format zona care a fost cu mult mai tarziu locuita.
 
 
Nu s-a constatat cu exactitate cand a parut monahismul la Meteora. In secolul al II-lea existau monahi si schituri in zona. Monahii locuiau in pesteri sau in mici chilii si in fiecare Duminica sau sarbatoare mare coborau ca sa oficieze in comun liturghia la Doubiani care se numea Kiriako (de Duminica). Mai tarziu cand numarul monahilor a crescut s-a creat Schitul Stagon. Cuvantul staghi a provenit sau de la “sitagoghi” ( care cara grau ) deoarece in campia Tessaliana exista mult grau, sau din alterarea cuvintelor “stous agious” (la sfinti) care in final ajunge “stagous”.
Din secolul al XII-lea incepe organizarea sistematica a Schitului care era dependent de episcopia de Stagon.
In secolul al XIV- lea un monah deosebit de la Sfantul Munte, Atanasie, a sosit pe aceste locuri si a intemeiat prima manastire pe stanca ce atunci purta numele de Platilithos (piatra lata). Pe aceasta stanca impresionanta care se ridica la 613 m deasupra nivelului marii si la 413 m peste Kalambaka si care domina intreg peisajul. Atanasie si-a cladit manastirea lui. Stancii i-a dat numele de Meteor deoarece arata a fi suspendata intre cer si pamant, cu rezultatul ca de atunci intregul complex al stancilor sa poarte numele de Meteora.
Astfel Atanasie, dupa ce a cladit o bisericuta si cateva chilii, a dunat 14 monahi de pe stancile inconjuratoare, a organizat fraternitatea si a pus primele baze ale vietii manastiresti. In aceeasi perioada un alt monah, Varlaam, s-a gandit sa construiasca o alta manastire mare pe stanca de vizavi, inalta de 373 m. Manastirea dupa aproape 200 de ani a fost terminata de doi frati de la Ioannina, Nectarie si Teofanie.
In secolele urmatoare monahismul de la Meteora creste si se cladesc numeroase manastiri. In 1490 este desfiintat prezbiterul schitului si toate schiturile, manastirile, chiliile si sihastriile se supun manastirii Schimbarii la Fata care era dominanta. Din secolul al XVII-lea incepe din pacate declinul monahismului la Meteora si atat numarul manastirilor cat si cel al monahilor se reduce. Astazi functioneaza sase manastiri pe care pelerinii pot sa le viziteze.
Manastirile care functioneaza sunt :
- Schimbarea la Fata a lui Cristos (Marele Meteor), inceputa constructia in anul 1382.
- Sfantul Varlaam, inceputa constructia  in anul 1350, continuata la 1518. Pentru construirea Naosului central materialele necesare au fost adunate pe stanca intr-o perioada de 22 de ani, iar ridicarea lui a durat 20 de zile.
- Sfanta Treime construita in 18 ani. Din documente reiese ca au trebuit 70 de ani pentru a urca materialele sus pe stanca si abia apoi a inceput constructia in anul 1458 si terminandu-se in anul 1476.
- Sfantul Stefan Prim Martir cladita la 1192 de calugarul Ieremia. (Manastire de maicute)
- Sfantul Nicolae Anapafsas construita pe ruinele unei manastiri mai vechi la sfarsitul secolului al XV-lea.
- Manastirea Roussanou, inceputa constructia in anul 1288 de catre calugarii Nicodim si Benedict.(Manastire de maicute)
 
 
In afara de manastirile mai sus enumerate si care lupta pentru supravietuirea lor avand in acelasi timp si rol social, in zona Meteorei exista si manastiri nelocuite, parasite astazi. In diferite gravuri si in opere de arta ale unor epoci mai vechi se mentioneaza de existenta acestora.
Aceste manastiri sunt : Manastirea Sfantului Gheorghe Mandilas; Manastirea Sfantului Nicolae Batovas; Manastirea Sfantului Duh; Manastirea Intampinarii lui Cristos; Manastirea Maica Domnului veche; Schitul Doubiani; Manastirea Sfintii Apostoli; Manastirea Atotputernicului; Manastirea Sfantului Grigorie si Sfantului Antonie; Manastirea Sfantului Dimitrie; Manastirea adorarii Lantului Sfantului Petru; Manastirea Sfantului Modestos.
Aspectul nemaipomenit al stancilor inconjurate de covorul verde creaza pelerinului, admiratie si extaz, simtind, de acolo de sus, neputinta lui in fata operei Creatorului. Stancile de la Meteora nu sunt nimic altceva decat palestre spirituale si câmpuri de intrecere unde este slefuita convingerea, este alungat pacatul si se caleste personalitatea.

O vorba de prin bătrâni spune:
“Mai mult vin decât apă, mai multe biserici decât case, mai mulți măgari decât bărbați.” , astfel își prezintă grecii perla arhipeleagului Cicladelor din Marea Egee, bucata de pamânt fierbinte ce se întinde pe 73 km², este stravechea Thira.
În secolul al XIII-lea, marinarii venețieni au poposit pe aici și au botezat-o, insula Sfintei Irina: Santa Irina, pe scurt, Santorini.
   
Aproximativ 300 de biserici sunt ridicate pe insulă, cele mai multe albe, cu o cupolă de un albastru imperial, în vârful căreia stă înfiptă crucea lui Hristos. Cel mai mare locaș de cult este Catedrala Ortodoxă din Fira, zidită în 1827 și reconstruită în 1956, dupa ce un teribil cutremur a nenorocit insula.
   
Din cei aproape 13.000 de localnici pe care Santorini îi numară în prezent, 70% sunt femei, iar vreme de secole, aici, fala bărbaților, semn al bogației familiei din care făceau parte, a strălucit în funcție de numărul de măgari deținuți. Folosiți ca mijloc de transport, pentru agricultură, iar de câteva decenii pentru distrarea turiștilor.
Blânzii măgăruși și-au câștigat, alături de vinul dulce și casele Domnului, locul pe deplin meritat în panoplia simbolurilor iconice ale insulei.
În Santorini vei întâlni stradute intortocheate, bisericile, tavernele, hotelurile – toate albe, niciuna mai inalta de 2 etaje si dispuse pe varful muntelui. Stațiunea Kamari este situata foarte aproape de aeroport (la numai 3 km), de aici se ajunge cu masina in Fira în 15 minute și, tot aici se gasește faimoasa Plaja Neagra, care este și cea mai lungă plajă din Santorini.

Obiective turistice de vizitat :

# Ruinele orasului antic Thira
# Situl arheologic Akrotiri
# Centrul de conferinte Nomikos
# Portul Gialos
# Farul din Akrotiri
# Muzeul Thira Preistorica
# Muzeul de Arheologie din Santorini
# Muzeul Naval al insulei Santorini
# Muzeul Archontiko Argyrou
# Muzeul Folcloric din Fira
# Centrul cultural Megaro Gyzi
# Caldeira
# Skaros
# Izvoarele termale
# Catedrala Ortodoxa Metopolitana
#  Plajele: Akrotiri, Kamari si Agios Georgios