Troia, vechea cetate este situată pe dealul ”Hissarlik ” (dealul desertaciunilor) în partea de est a râului Scamander, locul unde Marea Marmara prin Strâmtoarea Dardanele se uneşte cu Marea Egee si la 32 km distanţă de orasul Canakkale.
În funcţie de perioada istorică, Troia a primit diferite denumiri, cum ar fi Ilion, sau, în limba latină, Ilium.
Oraşul a fost fondat cu mai mult de 4000 ani în urmă şi a fost un centru al civilizaţiei antice.
Astfel, Troia a fost inclusă în Patrimoniul Cultural Mondial de către UNESCO. Aici au luat nastere legendele despre Calul Troian, Călcâiul lui Ahile si proverbul ,,Sa nu accepti DARURI de la greci”.
  
Mulţi ani s-a crezut că acest oraş era doar o legendă şi că nu există în realitate, până când a fost descoperit în 1870 de arheologul german Heinrich Schliemann si continuate sapaturile  după moartea sa de către asistentul său, Wilhelm Dörpfeld, a cărui activitate în 1893 şi 1894 a aruncat o lumină nouă şi importante privind descoperirile lui Schliemann.
Este o aşezare locuită din Epoca timpurie a Bronzuluiu şi până în vremurile de început ale Bizanţului si asociata cu epopeele Războiului Troian descrise de Homer în Iliada şi Odiseea, lucrări literare de temelie ale Europei. Homer a imortalizat Troia (Truva) în povestile sale despre regele Priam, Hector, Paris şi frumoasa Elena. Schliemann a descoperit primele cinci asezari si a identificat Troia II cu Troia homerică. Dörpfeld a facut descoperirea, confirmata de Blegen, si s-a dovedit că Troia homerică trebuie să fie identificata cu Troia VIIA, care a fost distrusa de foc cu privire la data tradiţională a războiului troian.
Pe movila de Hissarlik, asezarile succesive au fost determinate astfel :
Troia I, asezari cu pereti construiti din pietre mici si lut, data probabila, aproximativ 3000 î.Hr.;
Troia II, o fortareata preistorica, cu ziduri puternice, un palat şi case, care dateaza din mileniul 3 i.Hr.;
Troia III, IV, şi V, sate preistorice succesiv construite pe ramasitele Troiei II în perioada 2300 – 2000 î.Hr.;
Troia VI, o cetate, inclusiv o zonă mai mare decât oricare din aşezările precedente, cu ziduri uriaşe, turnuri, porti si case datând din 1900 – 1300 î.Hr. sau mai târziu;
Troia VIIA, o reconstructie a Troiei VI, construita in ultima parte a acestei perioade după ce oraşul a fost distrus de un cutremur;
Troia VIIB şi VIII, satele grecesti, din case de piatră simple, datând de la aproximativ 1100 î.Hr. până la mileniul 1 î.Hr.;
Troia IX, acropola a orasului greco-roman Ilion, sau Ilium, cu un templu al zeitei Atena, clădiri publice şi un teatru mare, datand din anul 500 D Hr.
  

Muntele IDA (KazDagi in limba turca), 1774 m altitudine, este situat lângă Golful Edremit, asezarile Ayvacik şi Edremit.
Zona este binecuvântată cu peisaje magnifice, păduri verzi şi relaxante, izvoare şi râuri. Muntele IDA este foarte popular şi în mitologia greacă aşa cum a fost şi Muntele Olimp datorită rolului în legendarul Război Troian. Conform mitologiei greceşti, primul concurs de frumuseţe a avut loc pe Muntele IDA între zeiţele Afrodita, Hera şi Atena. Acest eveniment a fost considerat a fi la originea Războiului Troian, din cauza geloziei zeiţelor. Si tot de pe acest munte se spune ca Zeii s-au aşezat pentru a observa desfăşurarea războiului troian.
Fluviile Scamander, Simois şi Granicus izvorăsc din Ida, ca şi o multitudine de râuri şi pâraie. Homer a descris lanţul muntos ca „Ida celor o mie de izvoare” (Iliada, XVI, 307).
Pantele munţilor sunt acoperite cu păduri care adăpostesc un mare număr de animale sălbatice. De asemenea, Ida este numit „mama fiarelor” (Iliada, XIV, 283).

In anul 324, imparatul Constantin cel Mare a decis transferarea capitalei Imperiului Roman la Byzantion, veche colonie greceasca situata pe malul european al stramtorii Bosforului, care a primit denumirea de Noua Roma, iar mai tarziu, in cinstea imparatului, Constantinopol.
Constantin a initiat un plan de constructie grandios: a fost reconstruit Hipodromul, au fost ridicate palate noi, mareata Catedrala a Apostolilor, zidurile cetatii si multe monumente inedite. Din toate colturile imperiului erau aduse opere de arta. Orasul isi marise, astfel, dimensiunile de cateva ori, iar populatia crescuse, mai mult de pe urma emigrantilor, sositi din provinciile europene si asiatice.
  
  
Epoca de aur a Constantinopolului a fost intrerupta de cavalerii cruciati, care au ignorat interdictia papei Inocentius al III-lea, de-a ataca teritoriile crestine. Astfel, in 13 aprilie 1204, ei au cucerit orasul. Populatia de aici a fost masacrata, monumentele – distruse, iar o mare parte din valori au fost transportate in vest. Ocupatia Constantinopolului de catre latini a durat pana in anul 1261. In acelasi timp a inceput consolidarea imperiului de la Niceea. Ca rezultat, in anul 1259, Mihail Paleologul a devenit imparat. Acest fapt este considerat drept ultimul avant al Bizantului.
  
Orasul Constantinopol era asezat in peninsula formata de Marea Marmara si golful Cornul de Aur. Cartierele orasului, plasate pe litoral, erau protejate de ziduri inalte. Un sistem special de fortificatii, format din ziduri si turnuri, apara orasul din partea vestica. Grecii aveau incredere in zidurile cetatii aflate pe malul Marii Marmara, deoarece curentii marini de aici erau foarte puternici, fapt ce nu permitea descinderea ostasilor turci. Locul vunerabil in apararea Bizantului era Cornul de Aur, zona pentru care s-a elaborat un sistem special de protectie. In sistemul de fortificatii erau prevazute cateva porti si pasaje tainice.
In anul 1451, sultanul Mehmed al II-lea si-a propus sa cucereasca Constantinopolul.
Dorinta de-a ocupa Bizantul ii ocupa gandurile tanarului sultan, care ”zi si noapte, culcandu-se si sculandu-se, in palat si in afara lui, medita cu ce mijloace militare ar fi posibila cucerirea Constantinopolului ”.
Noaptea el construia planurile orasului, cautand locurile vulnerabile in fortificatiile acestuia.
Intr-un final, el s-a hotarat si a ordonat sa atace. Constantin al XI-lea a facut tot posibilul pentru a rezista demn in fata atacului inamicului, ale carui forte erau mult prea mari. Imparatul a poruncit sa fie suplimentate rezervele alimentare si sa se reconstruiasca unele elemente ale fortificatiilor.
In timpul acesta, turcii au construit fortareata Rumeli Hisari, privand Constantinopolul de iesirea la Marea Neagra. In anul 1453 el a reusit sa intre in Marea Marmara, intrerupand legaturile orasului cu Vestul. Ulterior, armata turceasca, care numara in jur de 1000.000 de ostasi, dintre care 20.000 erau ieniceri (dupa alte estimari mai recente, se citeaza 80.000 de soldati din care 10.000 ieniceri) a asediat Constantinopolul. Mehmed al II-lea a construit si o flota, compusa in majoritate din mercenari greci, pentru a asedia orasul de pe mare. Cu toate ca imparatul avea o oaste de doar 7000 de ostasi, din care 2000 erau mercenari straini, el a reusit sa apere orasul pentru putin timp. Primul val de atacatori a fost format din trupele auxiliare (asabi), care erau slabi pregatiti si echipati, avand doar misiunea de-a ucide cat mai multi aparatori. Al doilea val, format in majoritatea din anatolieni, s-a concentrat asupra unei sectiuni de ziduri din partea de nord-vest al orasului, partial prabusita in urma loviturilor de tun. Aceasta sectiune de ziduri fusese ridicata mai recent, in secolul XI, si era mult mai slabita (cruciatii din 1204 au spart zidurile in acelasi loc).
Otomanii au reusit, in cele din urma, sa patrunda, dar au fost respinsi dupa scurt timp de catre aparatorii bizantini. Bizantinii au facut fata si celui de-al treilea atac, a trupelor de elita – ienicerii, dar generalul genovez Giovanni Giustiniani, unul din comandantii armatei bizantine, a fost ranit grav in timpul atacului si evacuarea sa de pe zidurile de aparare a provocat panica in randul aparatorilor.
Pe data de 29 mai (marti) 1453, Constantinopolul a cedat iar soarta lui Constantin al XI-lea a ramas necunoscuta pana in prezent, nu exista nicio informatie exacta despre moartea lui. In scurta vreme, decesul lui Constantin a devenit legenda, eclipsand faptele istorice petrecute.
  
In Grecia exista mai multe legende, cu privire la caderea Constantinopolului. Una dintre ele ne vorbeste despre doi preoti recitând divina liturgie asupra multimii (aflate in Catedrala Sfanta Sofia), au disparut in zidurile catedralei in timp ce primii ieniceri au patruns. Conform legendei, ei vor aparea din nou in ziua in care Constantinopolul va reveni in stapanirea crestinilor.
Alta legenda se refera la ”Regele de marmura”, Constantin al XI-lea, spunand: atunci cand otomanii au intrat in cetate, un inger l-a salvat pe imparat, transformandu-l intr-o bucata de marmura si ascunzandu-l intr-o pestera subterana de langa Poarta de Aur, unde asteapta sa fie readus la viata.
In viziunea lui Mehmed al II-lea, el era succesorul Imparatului Roman si s-a autointitulat ”Kayzer-i Rum”, adica Cezar (Imparat) Roman, dar a fost supranumit ”Cuceritorul”. Constantinopolul a devenit noua capitala a Imperiului Otoman, Catedrala Hagia Sofia, a fost transformata in moschee, desi biserica Ortodoxa greaca a fost lasata intacta si Patriarhul Ghenadius al II-lea (Ghenadius Scholarius) a fost numit Patriarhul Constantinopolului.

Istanbulul este situat pe cele doua continente Asia si Europa. In inima acestuia se afla Bosforul, unde se intalnesc apele Marii Negre si Marii Marmara, orasul fiind impartit in doua de golful Cornul de Aur. Orasul Istanbul de astazi  a fost taramul visurilor marete timp de 2000 ani: primii imparati crestini au vrut sa stabileasca o Noua Roma aici, in Bizant, in secolul al IV-lea, iar cruciatii au pradat orasul de bogatiile sale pentru Dogele Venetiei, in anul 1204.
In 1923 Mustafa Kemal Ataturk a mutat la Ankara capitala noii Republici Turcia, sperand sa rupa vraja Istanbulului.
Insa zona Sultanahmet, care cuprinde principalele atractii turistice ale orasului, continua sa fascineze cu patrimoniul cultural-istoric, tinzandu-se totodata spre dezvoltarea moderna a orasului. Vizitatorii Istanbulului raman foarte impresionati de marea diversitate a acestuia. Daca ajungeti pe coasta vestica a Bosforului si va uitati la luminile ce se reflecta prin ferestrele caselor situate pe coasta opusa, probabil veti sesiza in profunzime de ce oamenii au ales in cursul istoriei sa locuiasca pe aceste meleaguri. In asemenea momente va dati seama de ce Istanbulul este unul dintre orasele marete ale lumii.
Va prezint pe scurt obiectivele principale din inima orasului :
 
Moscheea imperiala Sultanahmet are o extravaganta vizuala datorita celor sase minarete, este construita intre anii 1609 si 1616 la dorinta sultanului Ahmet I, ca raspuns la impunatoarea Hagia Sofia, fiind cunoscuta mai ales ca Moscheea Albastra, din cauza interiorului sau superb, fiind impodobita cu placi albastre si albe din Iznik, reprezentand Gradinile Raiului, intr-o explozie de culoare si lumina.
Palatul Topkapi, reprezentand un adevarat labirint format dintr-un ansamblu de cladiri care au gazduit toti sultanii otomani de-a lungul secolelor, intre sec XV si XIX, construit pe un teren intre golful Cornul de Aur si Marea Marmara. Palatul Topkapi este surprinzator de discret. Adevaratele comori sunt in interior: un tron din aur, incrustat cu smaralde si expresiva zona a haremului. Complexul Palatului Topkapi este si cel mai bun loc din Piata Sultanahmet de unde poti admira apusul soarelui.
Muzeul de Arheologie deschis in 1891 in cadrul complexului Topkapi, adaposteste o colectie uluitoare de artefacte. Un pavilion acoperit in stil persan, datand din 1472, precede mare parte a Palatului Topkapi, si a fost refugiul lui Mehmed Cuceritorul. O alta piesa de rezistenta a colectiei este o tablita din 1258 i.Hr. scrisa in hitita cuneiforma si se pare ca este „primul tratat de pace al lumii”.
 
Muzeul Sfanta Sofia, a fost timp de 1000 ani cea mai impozanta catedrala a Crestinitatii. A fost construita de catre imparatul Iustinian in 532, iar in 1453, cand otomanii au cucerit orasul, au transformat-o in principala moschee a Istanbulului. Grandoarea, interiorul sau cu multe caverne, cupola maiestoasa si mozaicurile din aur din secolul al X-lea va vor lasa fara cuvinte.
Moscheea Rustem Pasa, dimensiunile reduse ale acestei moschei, construita in anul 1561, creeaza o anume intimitate, ce o transforma intr-un loc al credintei, mai mult decat intr-o atractie turistica. Este un secret bine pastrat, ascunsa la capatul unor trepte, pe o terasa inalta, deasupra unui bazar aglomerat, moscheea este o figura integrata in viata cotidiana si in comertul din vecinatate.
 
Marele Bazar, acest bazar acoperit, construit in secolul al XV-lea de catre sultanul Mehmed Cuceritorul, era ultima oprire pe vechiul Drum al Matasii.
Calitatea sa distinctiva consta in faptul ca „nu poate fi cucerit”, fiindca nu conteaza cat timp petreci acolo sau de cate ori te intorci, intodeauna vei simti ca mai sunt multe de vazut. Acest labirint cu acoperis circular cuprinde aproximativ 4000 de magazine.
Bazarul Egiptean, in coridoarele serpuite ale acestui bazar din secolul al XVII-lea se simte mireasma frunzelor de henna uscate, a batoanelor de scortisoara si a untului de cacao, acesta este parfumul Orientului. Deasupra intrarii in bazar se afla restaurantul Pandeli, cu ospatarii sai in uniforma alba si pestele de apa sarata gatit in pergament, este o capsula a timpului, veche de secole.
 
Bazilica Cisterna  este cunoscuta si sub denumirea de Palatul Scufundat datorita coloanelor de marmura ce rasar din apa si acoperisurilor arcuite. Luminat in mod misterios, acest rezervor de apa a intarit rezistenta Constantinopolului in fata asediilor, incepand cu secolul al VI-lea, iar azi gazduieste, ocazional, spectacole de muzica si dans.
Hamami Cemberlitas, construita in 1584 de catre Sinan, arhitectul preferat al sultanului Suleyman, aceasta simpla, dar eleganta baie turceasca pune la dispozitia turistilor incaperi separate pentru femei si barbati, unde se pot bucura de sauna speciala cu aburi si de masaje exfoliante revigorante.