Let's go travel…

Daca urmariti drumul care pleaca din Selciuc si merge spre Efes si Kusadasi pe partea dreapta, la o distanta de 200 m de mers dinspre Muzeul Efes din Selciuc catre moscheea Isa Bey veti intalni un sant care primavara arata ca un bazin cu apa dar deasupra caruia in alte vremuri se inalta Templul Zeitei Artemis. Templul Artemis a jucat un rol de o extrema  importanta pentru viata sociala si religioasa a orasului Efes. Exista convingerea ca acest templu a fost construit pentru prima data de catre Amazoane. Chersiphron, Metagene si Pacanius care au imaginat sisteme ingenioase pentru transportul grelelor coloane monolite si arhitravelor masive ce inconjurau capitelurile; arhitectii Paeonios si Demetrios au terminat constructia, care (dupa cum ne spune Pliniu cel Batran), a durat 220 de ani; a inceput in preajma anului 650 i.Hr., templul a fost inaugurat in 430 i.Hr. Celebrul Pliniu cel Batran spunea ca de-a lungul istoriei sale, acest templu a fost sefuit de sapte ori. Templul a fost construit deasupra unei mlastini, in ipoteza justificata ca subsolul moale ar absorbi vibratiile in caz de cutremure.
Pe fundul unei gropi adanci s-au fixat, unul langa altul, trunchiuri de stejar, arsi la suprafata, fiind astfel tratati impotriva putrezirii. Sirul dublu de 127 de coloane de marmura alba inalt de 18 metri care inconjurau altarul cu statuia zeitei, trebuiau sa aminteasca (spune legenda) de cei 127 de principi care s-au ruinat pentru a ridica templul. Templul era construit cu o lungime de 425 fit (105 m) si latimea de 220 fit (51 m).
Plafoanele si structura de sustinere erau din lemn de cedru mirositor, usile ale sanctuarului erau din lemn de chiparos, partial aurite si acoperite cu picturi in mai multe culori. Zeita Artemis insasi era reprezentata de o statuie sculptata dintr-un butuc de vita de vie, inalta de 2 metri, impodobita cu aur si argint. Templul care dateaza din aceasta perioada arhaica, a fost incendiat in anul 356 d.Hr. de un nebun originar din partile orasului Salonic, pe nume Herostatus, in convingerea lui ca va deveni celebru pe aceasta cale. Lemnul a ars, coloanele au plesnit datorita flacarilor. Numai statuia zeitei Artemis a ramas intacta.
Grecii superstitiosi au vazut in acest lucru un miracol si au hotarat sa reconstruiasca imediat templul. Intreaga natiune a participat la acest efort.
Locuitorii din Efes au fost intrebati: „de ce zeita voastra nu a facut nimic pentru a proteja templul de incendiu?” la care ei au raspuns:„ pentru ca zeita noastra plecase la Pella sa asiste la nasterea lui Alexandru cel Mare ”. In anul 334 i.Hr. cand Alexandru cel Mare i-a invins pe persi, a mers la Efes si a fost foarte impresionat. A oganizat o minunata parada militara in cinstea zeilor si a promis celor din Efes ca va acoperi toate cheltuielile care se vor face pentru templul zeitei Artemis. Dar locuitorii din Efes renumiti pentru mandria lor, au refuzat raspunzand cu multa delicatete: „Un zeu ca maria voastra nu-i sade bine sa faca un templu altui zeu”- ceea ce l-a impresionat placut pe Alexandru cel Mare.
Apoi, sub conducerea arhitectului Cheirocrates, a vazut lumina zilei un nou templu al zeitei Artemis, si mai mare decat cel vechi, cu dimensiunile de 125 de metri lungime si 65 de metri latime, care i-a adus celebritatea datorita careia este considerat una dintre cele sapte minuni ale lumii antice. Acest maret templu a ramas in picioare pana in anul 111 d.Hr. Din pacate in anul 263 d.Hr a fost distrus complet de catre invadatorii goti. Nu a mai fost reconstruit pentru ca influenta crestinismului se instalase si deja toate vestigiile credintelor pagane fusesera demolate sau transformate in biserici. Majoritatea coloanelor din marmura ramase dupa demolari au fost trimise la Istanbul si utilizate pentru reconstructia bisericii Sf.Sofia. Cele cateva piese ramase din vechiul templu au fost descoperite de arheologi englezi dupa cercetari indelungate si sunt expuse momentan la British Museum. Piesele confectionate din aur si bronz sunt expuse azi in Muzeul de Arheologie din Istanbul si in Muzeul de la Efes din Selciuc. Din acest loc se pot vedea Moscheea Isa Bey si Biserica Sf. Ioan Evanghelistul de pe dealul Ayasuluk. In spatele acestora se afla vechea cetate bizantina.
 

Efesu-ul a fost construit prima data in vestul Anatoliei, intr-un golf la varsarea raului Menderes-ul Mic ( Caystro) in mare. Locul unde a fost fondat Efesul nu reprezinta numai un punct important de intalnire a orientului cu occidentul ci era in acelasi timp situat si la intersectia cailor de acces dintre Milet si Ionia. In Ionia antica s-a nascut si s-au dezvoltat artele frumoase, stiinta, au trait filozofii ca Heracles si Thales. Efes a fost intotdeauna un oras ramas sub actiunea a doua influente diferite, pe de o parte influenta pozitiei sale geografice si de cealalta parte influenta politica. Nici pana in ziua de azi nu s-a putut stabili exact cand si cine a fost de fapt primul fondator al orasului Efes. Ceea ce se cunoaste referitor la orasul Efes este ca exista inca din anii 2000 i.Hr. si era pomenit alaturi de numele zeitei mama Sibei denumita mai apoi Artemis. Cele mai vechi izvoare relateaza ca orasul a fost fondat de catre Amazoane si in perioada urmatoare a fost locuit de catre Carieni si Lelegieni.
Orasul Efes a fost cucerit de catre Ionieni in timpul sec. al XI-lea i.Hr. condusi de Androclos. In timpul domniei lui Androclos, Efes-ul a pus bazele relatiilor cu regatul Lidya. Dar regele Lidyei a incercuit orasul si a prigonit populatia acestuia intr-o campie aflata nu departe de templul zeitei Artemis.
 
In aceasta epoca a trait intre anii 540 si 480 i.Hr. filozoful Heracles care si-a pus o importanta amprenta asupra filozofiei antice.
In timpul razboaielor cu Peloponezii orasul Efes a intrat sub stapanirea mai intai a Atenienilor si apoi a Spartanilor 404 i.Hr.
Dupa razboiul de la Granikos din anul 334 i.Hr., orasul a fost cucerit de Lizimah unul dintre generalii lui Alexandru cel Mare in anul 283 i.Hr. Cu timpul, campia a fost inundata cu nisipul aluvionar adus de raul Menderes-ul Mic iar a calea de deschidere la mare a orasului a fost obturata si din cauza ca terenurile au devenit mlastinoase, populatia a trebuit sa infrunte malaria. Lizimah a hotarat ca asezarea orasului in apropierea mlastinelor nu este propice nici pentru sanatate nici pentru posibilitatile de comert ale populatiei. Pentru a scapa orasul de aceste conditii nefavorabile l-a mutat in valea dintre culmea Bulbul (Ciocarlia) si culmea Panayir (Balci). Lizimah a obligat pe toti locuitorii care nu doreau sa-si paraseasca locuintele sa se mute in orasul nou. Scopul era de a transforma vechea zona locuita intr-un rezervor de apa.
Dupa moartea sotiei sale, a numit orasul Arsinoe si aici au fost construite stadioane, teatre,  devenind astfel cel mai bogat oras din regiune si un puternic centru comercial al antichitatii care a continuat sa se dezvolte si in perioada elena si in epoca romana, aceasta ampla dezvoltare datorandu-se in primul rand lui Lizimah.
 
 
Dupa moartea lui Lizimah, orasul a trecut pe rand sub dominatia Egiptului, a Siriei si apoi a Romei care l-a cucerit in anul 190 i.Hr.
Romanii au stapanit orasul vreme indelungata prin intermediul pergamilor. La inceput populatia Efes-ului traia sub permanenta amenintare a razboaielor succesive purtate in acea regiune, dar odata cu inceputul epocii lui Augustus (intre anii 63-14 i.Hr) localnicii din Efes au inceput sa beneficieze de o viata linistita. Efes a devenit in scurt timp capitala si cel mai important centru comercial al provinciei romane din Asia.
Aproape toate ruinele ramase acum spre vizitare, monumentele religioase si culturale dateaza din acea epoca.
 
Zilele fericite in Efes au luat sfarsit insa in anul 3 d.Hr. atunci cand orasul si templul zeitei Artemis au fost jefuite de catre goti. In secolul al IV-lea orasul a devenit resedinta Episcopiei Romane din Asia Mica. La biserica Sfanta Maria a avut loc unul dintre cele mai importante evenimente pentru crestinitate, intrunirea celui de-al 3-lea consiliu cu participarea a 200 de episcopi, desfasurat sub conducerea lui Theodosie. Dezbaterile cu privire la dogma maternitatii divine a Fecioarei s-au purtat tot la biserica Sf. Maria din Efes in secolul al V-lea.
 
Atractiile principale ale vechiului oras antic Efes sunt :
Baile termale Varius; Teatrul mic (odeon); Fantana Pallio; Templul Domitian; Monumentul Memmius; Poarta Herakles; Drumul gradinilor; Fantana Traian; Vilele de pe deal; Templul Hadrian; Toaleta publica; Casa de toleranta; Biblioteca Celsus; Drumul de marmura; Agora; Marele teatru; Drumul portului; Biserica Sfanta Maria; Stadionul.