Ghid ZAMOLXE

De la somn de lux, la experiențe autentice de deținut, petrece-ți timpul în aceste închisori convertite în hoteluri, fără să fi săvârșit vreo infracțiune.
Deși în mod obișnuit acestea sunt locuri pe care oamenii ar prefera să le evite, închisorile abandonate devin din ce în ce mai căutate în rândul locurilor unde să îți petreci vacanța.
Și nu e nevoie să încalci legea, sau să te pui rău cu autoritățile, ca să fii aruncat în arest.
Îți trebuie doar un pachet care să includă: simțul umorului, o minte flexibilă și aventurieră, împreună cu banii pentru eliberarea condiționată… de la serviciu în concediu bineînțeles.
  

Bătrâna închisoare, Charles Street, din Boston este o adevărată legendă.
Deschisă în 1851, închisoarea cu 220 de celule a fost gazda pentru condamnări celebre, precum cea a lui Albert DeSalvo, cunoscut ca strangulatorul în serie din Boston, Malcolm X, sau a echipajului unui submarin nazist din timpul celui de-al Doilea Război Mondial.
Penitenciarul a fost oficial închis în anul 1990 datorită, curios, supra-aglomerării. Ulterior, nivelele închisorii au fost reamenajate într-unul dintre cele mai elegante hoteluri din Massachusetts, și include o recepție extravagantă pe post de o imensă celulă , restaurante deosebite și 298 de apartamente cu dormitoare surprinzător de încăpătoare. Mergi direct la închisoare şi rezervă o celulă la Hotelul Liberty.
  
Veche de aproape 1000 de ani, istoria hotelului Oxford‘s Malmaison se cufundă în istoria bogată a regiunii. La origine fusese o fortăreață de control a normanzilor asupra populației locale din secolul al – XI- lea, în timpul războaielor de anarhie ale evului mediu, pentru ca apoi zidurile să fie reîntărite și distruse iară pe timpul războiului civil englez. Structura de piatră rămasă a fost transformată apoi într-o închisoare de maximă securitate a anilor 1800. După desfiinţare, în 1996, nivelele sale au fost reamenajate într-un punct de atracţie turistică, un mall de cumpărături şi un mini-hotel destul de frecventat. Malmaison (a cărui denumire îşi are rădăcinile în limba franceză, însemnând ‘casa răutăţilor’) dispune de o varietate de facilităţi de lux, cu care deţinuţii de bună voie se pot delecta, de la celule cu ferestre largi de 6 inch până la închirierea unei perechi de îmbrăcăminte în dungi albe şi negre în ton cu atmosfera hotelului. S-ar putea chiar să ai norocul să dai peste Mary Blandy, un fost întemniţat al secolului al-XVIII- lea, a cărui fantomă se spune că bântuie pe aici nopţile… Şi pe deasupra tot aici, dar nu sigur, din cauza stafiilor, adesea se mai organizează şi nunţi… Mergi direct la închisoare şi rezervă o celulă la Hotelul Malmaison.
   
Dacă ai de gând să te lași încarcerat pe undeva prin Peninsula Balcanică vara aceasta, ar fi bine să nu ajungi mai rău decât să locuiești doar o vreme în spatele gratiilor la Hotelul Four Seasons Istanbul din Sultanahmet.
Ascuns prin zona istorică a Centrului Vechi din Istanbul, acest formidabil hotel a fost inițial casa primei temnițe a capitalei Imperiului Otoman, dar probabil că și-a căpătat faima mai degrabă în urma apariției din thrillerul, Midnight Express, în 1978.
Cu o arhitectură neoclasică minunată și la doar câțiva pași de Palatul Topkapi și de Moscheea Albastră din Istanbul, temnița părăsită a intrat rapid pe mâna hotelierilor de la Four Seasons și apoi redeschisă ca spa și hotel de lux în 1996.
Mergi direct la închisoare şi rezervă o celulă la Hotelul Four Seasons Istanbul din Sultanahmet.
  
Dacă chiar vrei să afli cum este să trăiești în arest, de ce să nu te încui singur pe dinăuntru în Karosta Prison din Letonia?
Fost centru militar de detenție, controlat inițial de poliția țaristă și mai târziu de KGB-ul sovietic, hotelul a fost redeschis ca muzeu militar interactiv la sfârșitul anilor 90 și de atunci a devenit punctul de maximă atracție pentru turiștii din Liepāja. Pentru numai £10 vei avea parte de un sejur complet de o noapte, cu propriul tău pat din fier inclus, o masă ca pentru pușcăriași și hărțuire enervantă, nocturnă, ca la carte, din partea gardienilor închisorii. Ești în vizită și cu copii mici? Nicio problemă! Hotelul Karosta Prison oferă tarife preferențiale pentru micuții scandalagii, plus discuții educative despre cum să devii o valoare de seamă a societății. Micul dejun nu e inclus în preț, dar parcarea e gratuită.
Mergi direct la închisoare şi rezervă o celulă la Karosta Prison.

In anul 324, imparatul Constantin cel Mare a decis transferarea capitalei Imperiului Roman la Byzantion, veche colonie greceasca situata pe malul european al stramtorii Bosforului, care a primit denumirea de Noua Roma, iar mai tarziu, in cinstea imparatului, Constantinopol.
Constantin a initiat un plan de constructie grandios: a fost reconstruit Hipodromul, au fost ridicate palate noi, mareata Catedrala a Apostolilor, zidurile cetatii si multe monumente inedite. Din toate colturile imperiului erau aduse opere de arta. Orasul isi marise, astfel, dimensiunile de cateva ori, iar populatia crescuse, mai mult de pe urma emigrantilor, sositi din provinciile europene si asiatice.
  
  
Epoca de aur a Constantinopolului a fost intrerupta de cavalerii cruciati, care au ignorat interdictia papei Inocentius al III-lea, de-a ataca teritoriile crestine. Astfel, in 13 aprilie 1204, ei au cucerit orasul. Populatia de aici a fost masacrata, monumentele – distruse, iar o mare parte din valori au fost transportate in vest. Ocupatia Constantinopolului de catre latini a durat pana in anul 1261. In acelasi timp a inceput consolidarea imperiului de la Niceea. Ca rezultat, in anul 1259, Mihail Paleologul a devenit imparat. Acest fapt este considerat drept ultimul avant al Bizantului.
  
Orasul Constantinopol era asezat in peninsula formata de Marea Marmara si golful Cornul de Aur. Cartierele orasului, plasate pe litoral, erau protejate de ziduri inalte. Un sistem special de fortificatii, format din ziduri si turnuri, apara orasul din partea vestica. Grecii aveau incredere in zidurile cetatii aflate pe malul Marii Marmara, deoarece curentii marini de aici erau foarte puternici, fapt ce nu permitea descinderea ostasilor turci. Locul vunerabil in apararea Bizantului era Cornul de Aur, zona pentru care s-a elaborat un sistem special de protectie. In sistemul de fortificatii erau prevazute cateva porti si pasaje tainice.
In anul 1451, sultanul Mehmed al II-lea si-a propus sa cucereasca Constantinopolul.
Dorinta de-a ocupa Bizantul ii ocupa gandurile tanarului sultan, care ”zi si noapte, culcandu-se si sculandu-se, in palat si in afara lui, medita cu ce mijloace militare ar fi posibila cucerirea Constantinopolului ”.
Noaptea el construia planurile orasului, cautand locurile vulnerabile in fortificatiile acestuia.
Intr-un final, el s-a hotarat si a ordonat sa atace. Constantin al XI-lea a facut tot posibilul pentru a rezista demn in fata atacului inamicului, ale carui forte erau mult prea mari. Imparatul a poruncit sa fie suplimentate rezervele alimentare si sa se reconstruiasca unele elemente ale fortificatiilor.
In timpul acesta, turcii au construit fortareata Rumeli Hisari, privand Constantinopolul de iesirea la Marea Neagra. In anul 1453 el a reusit sa intre in Marea Marmara, intrerupand legaturile orasului cu Vestul. Ulterior, armata turceasca, care numara in jur de 1000.000 de ostasi, dintre care 20.000 erau ieniceri (dupa alte estimari mai recente, se citeaza 80.000 de soldati din care 10.000 ieniceri) a asediat Constantinopolul. Mehmed al II-lea a construit si o flota, compusa in majoritate din mercenari greci, pentru a asedia orasul de pe mare. Cu toate ca imparatul avea o oaste de doar 7000 de ostasi, din care 2000 erau mercenari straini, el a reusit sa apere orasul pentru putin timp. Primul val de atacatori a fost format din trupele auxiliare (asabi), care erau slabi pregatiti si echipati, avand doar misiunea de-a ucide cat mai multi aparatori. Al doilea val, format in majoritatea din anatolieni, s-a concentrat asupra unei sectiuni de ziduri din partea de nord-vest al orasului, partial prabusita in urma loviturilor de tun. Aceasta sectiune de ziduri fusese ridicata mai recent, in secolul XI, si era mult mai slabita (cruciatii din 1204 au spart zidurile in acelasi loc).
Otomanii au reusit, in cele din urma, sa patrunda, dar au fost respinsi dupa scurt timp de catre aparatorii bizantini. Bizantinii au facut fata si celui de-al treilea atac, a trupelor de elita – ienicerii, dar generalul genovez Giovanni Giustiniani, unul din comandantii armatei bizantine, a fost ranit grav in timpul atacului si evacuarea sa de pe zidurile de aparare a provocat panica in randul aparatorilor.
Pe data de 29 mai (marti) 1453, Constantinopolul a cedat iar soarta lui Constantin al XI-lea a ramas necunoscuta pana in prezent, nu exista nicio informatie exacta despre moartea lui. In scurta vreme, decesul lui Constantin a devenit legenda, eclipsand faptele istorice petrecute.
  
In Grecia exista mai multe legende, cu privire la caderea Constantinopolului. Una dintre ele ne vorbeste despre doi preoti recitând divina liturgie asupra multimii (aflate in Catedrala Sfanta Sofia), au disparut in zidurile catedralei in timp ce primii ieniceri au patruns. Conform legendei, ei vor aparea din nou in ziua in care Constantinopolul va reveni in stapanirea crestinilor.
Alta legenda se refera la ”Regele de marmura”, Constantin al XI-lea, spunand: atunci cand otomanii au intrat in cetate, un inger l-a salvat pe imparat, transformandu-l intr-o bucata de marmura si ascunzandu-l intr-o pestera subterana de langa Poarta de Aur, unde asteapta sa fie readus la viata.
In viziunea lui Mehmed al II-lea, el era succesorul Imparatului Roman si s-a autointitulat ”Kayzer-i Rum”, adica Cezar (Imparat) Roman, dar a fost supranumit ”Cuceritorul”. Constantinopolul a devenit noua capitala a Imperiului Otoman, Catedrala Hagia Sofia, a fost transformata in moschee, desi biserica Ortodoxa greaca a fost lasata intacta si Patriarhul Ghenadius al II-lea (Ghenadius Scholarius) a fost numit Patriarhul Constantinopolului.