Dincolo de frontiere…

La Sapanta, ca de altfel in mai toate tinuturile carpatice, padurea constituie baza activitatilor economice. Simbol al perenitatii si eternitatii, lemnul este prezent peste tot. Din cele mai vechi vremuri, locuitorii acestor zone il folosesc si-l pun in valoare in arhitectura rurala, creand o mare varietate de motive geometrice, florale sau reprezentari ale Soarelui si Lunii.
Vestitul cimitir de la Sapanta se afla in centrul comunei, la biserica parohiala si are peste 800 de monumente de arta populara, un adevarat si complex muzeu in aer liber. Cimitirul constituie opera de o viata a renumitului sculptor, pictor si poet popular Ion Stan Patras, continuata de Dumitru Pop, unul dintre ucenicii lui Patras. Dupa cum se stie taranului roman nu i-a fost frica de moarte. Pentru el crucea reprezinta un fel de poarta de intrare spre odihna vesnica.
Crucile din “Cimitirul Vesel” de la Sapanta, sunt sculptate in lemn de stejar, pictate si versificate prin increstare. Toate crucile sunt vopsite intr-o anumita culoare albastra, care difera de albastrul de Voronet, numita albastru de Sapanta.
Fiecare cruce are incrustat pe ea cate un epitaf scris in versuri scurte de doina. Versurile sunt simple, spontane si scrise in grai maramuresan, incarcate de duh si de har. Fiecare epitaf cuprinde numele si ceea ce a fost esential in viata celui de sub cruce. Epitafele de pe crucile din “Cimitirul Vesel” din Spanata constituie o adevarata cronica a vietii oamenilor din aceasta localitate cu diversele lor preocupari, cu gandurile si sentimentele lor, cu starile lor sufletesti. Unele epitafe au si o anumita nota de umor, din acest motiv i s-a dat cimitirului din Sapanta numele de “Cimitirul vesel”. Nota de umor este minima in bogatul tezaur de ganduri si sentimente exprimate prin epitafele si picturile de pe monumentele cimitirului de la Sapanta. Aceste sentimente si ganduri sunt adanci si dureroase, curate si amare, duioase si grave, sobre si triste. Trasatura caracteristica nu este veselia, ci aceea ca aici se pune mai presus viata decat moartea. Intalnim aici ideea de pe vremea romanilor, cand anuntau decesul cuiva nu spuneau ca acela a murit, ci anuntul il faceau prin cuvantul VIXIT = A trait!
  
  
Pe cruce, deasupra epitafului este pictat in culori vii omul respectiv intr-un moment important din viata lui. Chipul lui este insotit de elemente din universul mioritic in care el a trait: mioare vorbind, stele cazand, cai zburand, pomi arzand, pasari luminand, brazi trambitand. Picturile de pe cruci ii reprezinta pe oameni in miscare, in plenitudinea vietii:mergand calare, lucrand in atelier, daltuind lemnul, cantand, mergand la scoala, mergand cu coasa si vitele etc. Femeile sunt reprezentate purtand copii in brate, dansand cu barbatii, torcand din caier cu fusul sau cu torcatoarea, gatind, etc. Cimitirul de la Sapanta este o incercare de a privi moartea intr-un alt mod decat cel obisnuit.
  
Aici moartea nu este o tragedie ci o trecere dincolo, sau punctul de intalnire dintre amplitudinea vietii si clipa iesirii din ea. Cimitirul Vesel este o bogata monografie a vietii oamenilor din Sapanta. Datorita valorii si unicitatii lui in lume, mii si mii de vizitatori din tara si de peste hotare vin sa admire celebrul cimitir de la Sapanta clasat primul din Europa si al doilea din lume dupa cel din Valea Regilor.
  
Un turist elvetian, Honore Bayard, notase candva in cartea de impresii a muzeului Stan Patras: ” Viata este frumoasa, foarte frumoasa! Dar iata ca aici chiar si moartea, pare a fi la fel de frumoasa si asta datorita dumneavoastra, maestre! Va multumesc pentru aceasta clipa de adevar! ”