Dincolo de frontiere…

Cele patru laturi ale Taj Mahalului sunt desenate in asa fel incat sa fie aidoma, de parca ar fi o oglinda asezata pe-o parte, desi nimeni n-ar putea spune care.Piatra se oglindeste in apa, Dumnezeu se oglindeste in oameni.Iubirea se oglindeste in durere, adevarul se oglindeste in povesti. 
Traim, trudim si murim sub aceeasi cupola nevazuta.Bogati si saraci. Musulmani si crestini, oameni liberi si robi, barbati si femei, mesteri si ucenici…Am ajuns sa cred ca, daca exista vreo forma care sa ne cuprinda pe toti, aceea este cupola. Sub ea toate deosebirile pier si orice sunet, de bucurie sau de tristete, se topeste in tacerea uriasa a unei iubiri atotcuprinzatoare.
Cand privesc lumea astfel, ma simt mirat si naucit si nu mai sunt in stare sa spun unde incepe viitorul si unde se sfarseste trecutul, unde e Apusul si unde Rasaritul.
Pe malul sudic al raului Yamuna (Jamuna), la Agra, se afla minunea arhitecturala Taj Mahal,
considerata una dintre cele mai celebre cladiri din lume. Imaginea sa, usor de recunoscut, reprezinta un simbol neoficial al Indiei.Faima Taj Mahal-ului nu a fost cucerita doar prin frumusetea sa arhitecturala – care impleteste grandoarea cu delicatetea – dar si prin vraja povestii sale romantice.
Mausoleul a fost construit in secolul al XVII-lea de imparatul Shah Jahan ”regele lumii” (1592-1666) in memoria sotiei sale preferate.
Shah Jahan a condus imperiul mogul intre anii 1628 si 1658. El era un cunoscut iubitor al artelor, precum si un mare constructor. In timpul domniei sale, imperiul a atins apogeul sau atat pe plan politic cat si cultural.
La varsta de 15 ani, Shan Jahan s-a indragostit de Arjumand Banu Begum, fiica de 14 ani a prim-ministrului sau. Fata era frumoasa, inteligenta -aparent o partida perfecta – dar printul era obligat la o casatorie ”politica”, traditionala, cu o printesa persana. Legea musulmana permitea unui barbat sa aiba patru sotii, asa ca in anul 1916, Shah Jahan s-a casatorit cu iubita lui. Ceremonia a urmat unei logodne care a durat cinci ani, in timpul careia cei doi nu s-au vazut. Numele ei a fost la scurt timp schimbat in Mumtaz Mahal. Shah Jahan si Mumtaz Mahal au fost casatoriti 19 ani, pana in anul 1631, cand regina a murit la nasterea celui de-al 14 – lea copil al lor.
Durerea imparatului a fost pe masura iubirii lui. El s-a incuiat in apartamentul sau, unde a stat, fara sa manance si sa bea, timp de opt zile, iar cand, in sfarsit, a iesit, incovoiat si imbatranit, a decretat doliu in tot regatul: muzica, hainele colorate, bijuteriile si chiar parfumurile si cosmeticele au fost interzise. Pentru a o slavi pe Mumtaz Mahal, el a jurat sa construiasca, pentru ea, cel mai frumos mormant care a existat vreodata in lume.
Lucrarile au inceput in anul 1632 si au fost finalizate in anul 1653. Mausoleul reprezinta doar o parte dintr-un mare complex, care cuprinde o gradina, doua moschei si o impunatoare poarta de intrare. Terminarea unui proiect atat de grandios in doar 20 de ani este o realizare remarcabila, acest lucru devenind posibil prin faptul ca Shah Jahan a folosit toate resursele imperiului sau: circa 20000 de lucratori au contribuit la ridicarea monumentului si peste 1000 de elefanti au transportat marmura din carierele aflate la distanta de 320 de kilometri. Unele materiale au fost importate din alte tari: malahitul din Rusia, carnelianul din Bagdad, turcoazul din Persia si Tibet. Fierarii au inceput sa lucreze usile de argint ale portii de intrare, care au fost, ulterior, furate de un trib hindus. Zidari, dulgheri, caligrafi si alti mestesugari si-au unit talentele pentru a crea un monument etern, inchinat unei singure femei. Taj Mahal-ul si cele doua moschei de gresie se inalta in gradinile pavate cu marmura. Privirea vizitatorului este condusa spre plinta orizontala, care sustine mausoleul, de-a lungul unui bazin ingust, marginit de chiparosi. Cupola se inalta spre cer intr-o deplina armonie vizuala cu arcadele. Cupolele mai mici si cele patru minarete sunt construite usor inclinat spre exterior, astfel, in cazul unui cutremur, sa se desprinda de cladirea principala. Splendoarea Taj Mahal-ului este pusa in valoare de jocul de lumini, mai ales in zori si in amurg, cand nuante fine de violet, roz si auriu sunt reflectate in contururile monumentului. Interiorul este organizat in jurul unei incaperi centrale, care contine cenotafele al imparatului si al sotiei sale, inconjurate de un paravan de marmura dantelata, incrustata cu pietre pretioase. Shah Jahan intentionase sa-si construiasca propriul mormant, din marmura neagra, pe malul opus al raului Jamuna. Dar in anul 1657, inainte de-a incepe lucrarile, imparatul s-a imbolnavit si a fost detronat de Aurangzeb, fiul sau insetat de putere. Istoria este neclara in privinta locului unde a fost intemnitat Shah Jahan. Conform unei legende, imparatul a fost inchis, pentru tot restul vietii sale, in Fortul Rosu de la Agra, de pe o terasa, de unde putea privi spre Taj Mahal, locul in care era inmormantata iubita lui sotie. Dupa moartea sa, in anul 1666, el a fost inmormantat in propria capodopera arhitecturala, alaturi de regina adorata, care-l inspirase.

Conform traditiei, cand un cuplu se duce sa viziteze acest loc, femeia trebuie sa-si intrebe partenerul:
”Ma iubesti atat de mult incat, daca as muri, ai construi un asemenea monument in amintirea mea?”