Dincolo de frontiere…

Schitul Cetațuia Negru Voda fascineaza prin asezarea pe piscul unui munte, la o altitudinea de 880 m, la confluenta dintre Valea Chiliilor, Valea lui Coman si apa Dâmboviței. Pozitia strategica de cetate de aparare a facut nemuritoare asezarea de pe vechiul drum de carausie dintre cele doua foste capitale ale Tarii Romanesti: Câmpulung si Târgoviste.
Numele Cetațuii este legat de cel al unei vestite cetati medievale, legendara ”cetate a Dâmbovitei”. Dar eterna fascinatie o reprezinta mica biserica din stânca unde s-au inaltat rugaciunile sihastrilor. Valea strabatuta de pârâul Cetatuia se numeste si astazi Valea Chiliilor, nume dat de multele chilii in care s-au retras in rugaciune calugarii din aceste parti. Sihastria de la Cetatuia este printre cele mai vechi de pe valea Dâmbovitei si una dintre cele mai speciale biserici rupestre din lantul celor care inconjoara Carpatii.
 
Biserica de pe munte adaposteste o icoana speciala. In anul 1996, pe cand se afla in mijlocul credinciosilor adunati la slujba, icoana cu chipul Maicii Domnului a inceput sa lacrimeze. Icoana facatoare de minuni atrage in fiecare an mii de credinciosi care vin sa se inchine la ea si multi dintre acestia se intorc la manastire marturisind ca rugaciunile lor au fost ascultate.
Pe cel mai inalt colt de stanca de pe varful Cetatuia se afla o cruce. Prapastia ce se deschide chiar in spatele Crucii Dorintelor este ametitoare. Traditia numeste acest loc ”Tronul lui Negru Voda”, aici s-a rugat Domnitorul Negru Voda impreuna cu sotia pentru a scapa de navalirea cotropitorilor. O legenda spune ca celui care ajunge aici si se roaga îi vor fi implinite trei dorinte, dar aceste dorinte trebuie chibzuite cu grija. Pe cararea de piatra ce coboara de la cruce se vad niste urme de picior sapate in piatra. Aceste urme misterioase, sunt ale lui Negru Voda si ale sotiei sale. Rugandu-se la Dumnezeu sa îi apere de urgia tatarilor ce navaleau in tara, domnul ar fi cerut un semn ca rugaciunea i-a fost auzita. Pe cand coborau de pe varful pe care s-au rugat, stanca s-a topit sub pasii lor, semn ca rugile le-au fost ascultate si indeplinite. In Sfantul Altar, in fiecare an, picura un fir de apa pentru o scurta perioada. Izvorul miraculos iese din stanca in perioada cuprinsa intre sarbatorile Izvorul Tamaduirii si Adormirea Maicii Domnului.
 
In ”Pestera lui Negru Voda” au fost descoperite singurele moaste intregi ale unui cuvios roman din sec.al XVII-lea, asezate intr-o scorbura de piatra sub forma de sicriu. Pe unul dintre pereti este sapat in piatra ”Ioanichie schimonah 1638”. Sfantul Ioanichie cel Nou de la Muscel a fost canonizat in anul 2009 cu praznuire la 26 iulie. Sfantul Cuvios Ioanichie este considerat un sfant ocrotitor al familiei si al celor care isi doresc copii.
 
In aceasta renumita vatra de sihastrie romaneasca, excesiv de aspra, s-au nevoit multi cuviosi timp de multe secole, iar unii dintre ei au ajuns la sfintenia desavarsita. Cetatuia face parte din acea ”Calea Lactee”, cum mai este numita, de asezari grupate in regiunea Carpatilor care au pastrat mai bine ca oriunde marile comori ale romanilor: unitatea, continuitatea, traditiile si credinta in Dumnezeu.